Cartea de Aur





SCHITUL GOSTINARI

1. Familia Bellu

Shitul GostinariFamilia Belu - Bellio - era o familie originara din Pindul Macedoniei si cel mai vechi stramos al ei, cunoscut, era George Bellio (începutul sec. XVIII). Acesta a avut o fata si doi baieti: Ion si Dumitru. Cel din urma s-a casatorit cu Despa (derivat din Despina, înrudit cu Despot, si însemna stapâna/doamna), cu care a avut o fata si trei baieti: Gheorghe, Stefan si Costache.
Primul care a venit în Tara Româneasca a fost Dumitru, care, asa cum spunea si Iorga, îl însotise pe Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818) si la venire si la plecare, ajungând în cele din urma la Viena, unde Francisc I (1792-1835) l-a investit cu titlul de baron al Imperiului Austriac pentru serviciile aduse. Dar Dumitru Bellio moare necasatorit, lasând o imensa avere copiilor fratelui sau Stefan.

Stefan venise si el în tara pe la începutul sec. al XIX-lea, se împamântenise si-si schimbase numele în Bellu. S-a casatorit în cetatea Baniei cu Elena Balcescu, cu care a avut, la rândul sau, opt copii (cinci fete si trei baieti). Baietii: Costache a ajuns mare logofat în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu si s-a casatorit cu Elena Mavrocordat); Dumitru (mare logofat si el, chiar deputat). Obtinea prin 1856 reînnoirea titlului de baron de Austria, atât pentru el, cât si pentru ceilalti doi frati) si Alexandru (de asemenea, mare logofat, însurat cu Irina (fiica Zincai Paleologu si a banului Barbu Vacarescu), a avut drept copii patru baieti: Stefan, Barbu, Gheorghe si Costache, ultimii doi, morti la Paris, fara urmasi. Stefan s-a casatorit cu Elisa Stirbei, fata principelui Barbu Stirbei (1849-1853 si 1854-1856), fratele lui Gh. Bibescu.
Terenurile familiei Bellu din Bucuresti se întindeau de la Piata Chirigii pâna la Soseaua Viilor de astazi, precum si pe Podul Mogosoaiei sau str. Dionisie Lupu. Casele de pe Calea Victoriei, donate de familie statului român, sunt astazi sediul Academiei Române, careia un alt Bellu, în 1941, i-a lîsat întreaga sa avere. În 1930, Eliza Bellu, nascuta Stirbey, a donat, tot Academiei Române, casele si via sa din Urlati.

2. Curtea boiereasca a marelui vistiernic Stefan Bellu (1767-1833)

Curtea boiereasca a marelui vistiernic / clucer / logofat Stefan Bellu (1767-1833) a fost construita la finele veacului al XVIII-lea si refacuta în anul 1818. Vistiernicul Stefan, cunoscut si sub numele de Stefanache, este înmormântat la Manastirea Radu Voda din Bucuresti. Azi la Gostinari se mai vad ruinele bisericii, zidului de incinta si ale turnului-clopotnita, posibil si beciurile caselor boieresti. Ansamblul este monument istoric de importanta nationala, cf. LMI 2004.

Curtea a apartinut si fiului lui Stefan Bellu, marelui logofat Alexandru Bellu (1796-1853), precum si fiilor acestuia din urma, Stefan si Barbu (al doilea cunoscut si ca baron, ministru dar mai ales ca donatorul terenului pentru celebrul cimitir Bellu din Bucuresti; tot el a fost în 1889 primul posesor de automobil din România).
Din câte se pare, curtea boiereasca de la Gostinari a fost lasata în paragina înca din vremea acestora si a urmasului lui Stefan, Alexandru (1850-1921), care si-a mutat resedinta la Urlati (PH), unde înca se gaseste în stare buna conacul sau.

3. Biserica Schitului "Barbu Bellu"

Biserica Schitului "Barbu Bellu" din comuna Gostinari, judetul Giurgiu, a fost construita în anul 1818 de catre vistiernicul Stefan Bellu (1767-1833). Cu toate acestea, astazi schitul poarta numele lui Barbu Bellu – nepot al primul ctitor. Barbu Bellu (n. 02.03.1825, Buc. - † 25.07.1900; fiul lui Alexandru si al Irinei/n. Vacarescu), a fost un baron român de origine aromâna, care a îndeplinit si functiile de ministru al culturii (religiei si instruirii publice) si al justitiei. Cimitirul Bellu, cel mai cunoscut cimitir din România, a fost înfiintat pe un teren donat de catre Barbu Bellu administratiei locale.
Si-a finalizat studiile în jurul anului 1843 în Grecia, iar din 1850 a devenit judecator la tribunalul judetului Ilfov, din 1852 conducând institutia respectiva. În 1856 devine procuror la Curtea de Arges.

La 7 februarie 1862, Barbu Bellu este numit ministru al culturii, functie din care demisioneaza la 24 iunie 1862, dupa ce primul ministru Barbu Catargiu, varul sau, este asasinat. Apoi, pentru timp de aproape doua luni (14 iunie - 8 august 1863), ocupa functia de ministru al Justitiei în Guvernul Nicolae Cretulescu.A fost membru al Parlamentului, din partea judetului Muscel, în 1859, 1861 si 1864. În 1866, împaratul austriac Francisc Iosif i-a acordat titlul de baron. Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Barbu Bellu s-a retras din viata publica.

Fiul sau, tot Barbu, este cel care în 1927 a donat întregul complex Belu din Urlati, devenit sectie a Muzeului de Istorie si Arheologie Prahova. Acelasi Barbu B. Belu (Bellio) daruia Bibliotecii Academiei Române, înca din 1913, un manuscris (inv. BAR sub nr. 4222) din versurile lui Iliad (Ion Heliade Radulescu), scris cu alfabet de tranzitie pe la mijlocul sec. al XIX-lea.
În fata bisericii schitului din Gostinari nu ai cum sa nu ramâi impresionat de constructia, alta data somptuoasa, aflata acum într-o avansata stare de degradare. Cele trei turle, care odinioara faceau mândria acestui sfânt locas, astazi sunt acoperite doar de negura vremurilor grele care au trecut peste ele. Niciuna nu mai dispune de acoperis care sa protejeze interiorul bisericii. Ridicata în timpul fanariotilor, nu a mai servit ca lacas de cult din anul 1857, odata cu constructia actualei biserici a satului. Având, conform picturii de pe frontispiciu, hramul “Adormirea Maicii Domnului", sfântul locas mai pastreaza în interior câteva din picturile de odinioara. Constructia este astazi o ruina, o ruina impunatoare prin stilul si masivitatea ei.
În anul 2008, la 190 de ani de la întemeiere, din initiativa Preasfintitului Parinte † Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a fost înfiintat schitul “Barbu Bellu – Gostinari", cu scopul de a prezerva ruinele si de a pregati în timp un proiect de restaurare a întregului ansamblu. În prezent, schitul este pendinte a Manastirii Comana.