Perioada Serban Cantacuzino

Odată reconstruită imaginea formelor iniţiale ale complexului monastic ridicat de către Radu Şerban spre sfârşitul secolului al XV-lea, vom prezenta în succesiunea lor principalele etape de refaceri sau adăugiri ce au avut drept rezultat modificarea aspectului său iniţial.

I. Prima acţiune de refacere constă din înlocuirea pardoselii din naosul şi pronaosul bisericii cu una realizată din cărămizi dpretunghiulare de mari dimensiuni (50 x 25 x 9 cm). În suprafaţa altarului vor fi utilizate cărămizi de dimensiuni obişnuite (26 x 15 x 4 cm). Această intervenţie se petrece în intervalul dintre anii 1662 şi 1668, potrivit cronologiei oferită de cercetarea arheologică .

II. Cea mai importantă acţiune de refacere este întreprinsă în anul 1700 de marele vornic Şerban Cantacuzino care, prin amploarea lucrărilor efectuate, s-a dovedit a fi un "desăvârşit ctitor" . Cu această ocazie, pe faţada de vest a pronaosului este pusă pisania ce menţionează succint lucrările efectuate cât şi pe autorul lor. Este vorba despre:

- Adosarea unui pridvor la faţada de vest a bisericii, încăpere ce azi nu se mai păstrează decât sub forma unor fundaţii şi a unei pardoseli întrucât este şi ea refăcută într-o etapă ulterioară.
- Etajarea chiliilor de pe latura de est şi practicarea unor ferestre în zidul de incintă, la nivelul etajului, în condiţiile în care se menţine zidăria încăperilor dar se modifică cea a galeriei. Aceasta este înlocuită cu un portic realizat din arce ce se sprijineau pe coloane realizate din cărămizi de forma unui sfert de cerc, materiale descoperite în molozurile rezultate din dezafectarea acestor construcţii. Tot acum, la nivelul parterului se amenajează o nouă pardoseală din cărămidă.
- Etajarea corpului de chilii de pe latura de vest are loc în condiţiile reconstruirii sale integrale, pe vechiul plan chiar dacă zidurile trasnversale sunt, de cele mai multe ori, uşor decalate faţă de vechiul traseu. Tot cu această ocazie, la extremitatea de nord a corpului de chilii se adosează o nouă încăpere. În grosimea zidurilor despărţitoare dintre cele două chilii au fost create firide terminate la partea superioară cu un arc în plin cintru al cărui contur este subliniat de o sprânceană de zidărie.
Galeria parterului este înlocuită printr-un portic realizat din 14 travee, dintre care 13 cu arcul în acoladă subliniat de o sprânceană realizată din cărămizi aşezate pe lat. Ultimul arc, cu o deschidere mai mare, a fost deviat spre vest în raport cu aliniamentul faţadei, în scopul realizării unei legături între corpul de chilii şi casa egumenească. Arcele se sprijineau pe coloane din cărămizi de format special prin intermediul unor imposte realizate din două cărămizi în retragere. Ca urmare a ridicării cotei de nivel a pardoselii cu 0,60 m, în fiecare chilie se vor practica în zidul de incintă noi ferestre. Etajul conţinea o suită de încăperi precedate de o galerie ce suprapunea porticul. Ferestrele nou create în zidul de incintă sunt delimitate la partea superioară de un arc în formă de mâner de coş. - Refacerea şi supraînălţarea turnului de nord-vest de la al doilea nivel al gurilor de tragere. Prin ridicarea cu 2,05 m a cotei de nivel a planşeului dintre parter şi etaj, parterul devine mai înalt cu 1,45 m dacă se are în vedere faptul că şi nivelul de călcare al acestuia a fost ridicat cu 0,60 m. Tot acum sunt obturate gurile de tragere şi uşa de acces la nivelul etajului din secolul al XVI-lea, practicându-se noi goluri ce se mai păstrează şi azi. In sfârşit, pe latura de est a turnului se adosează o mică încăpere cu două nivele.
- Refacerea casei egumeneşti pe vechile pivniţe, parterul modificat fiind suprapus de un etaj. Noua rezolvare primită de planul parterului determină realizarea la nivelul pivniţei a noi puncte de sprijin amplasate în nava de sud sub forma unor ziduri ce leagă cele patru pile de latura sudică a pivniţei. Pe latura de nord se adosează un foişor, ridicat pe un soclu înalt lucrat din cărămidă şi sprijinit pe latura sa de nord de două contraforturi. Un număr de 10 coloane de piatră, cu capitele şi baze profilate sunt dispuse pe soclu şi susţin arcuri în acoladă. Deasupra bazei şi sub capitel, coloanele au câte o brăţară ornamentală cu motive florale. Cele două coloane încastrate în zidăria faţadei au brăţara decorată cu un vultur bicefal încoronat
- Legarea casei egumeneşti de turn şi corpul vestic de chilii printr-o încăpere despărţită în două nave prin intermediul a trei pile de zidărie legate prirn arcade ce susţin planşeul nivelului superior. Din acest moment accesul la nivelul superior al turnului se va efectua prin intermediul casei egumeneşti.
- Compartimentarea a două dintre încăperile mai mari ale corpului de clădiri cu destinaţie gospodărească şi extinderea acestuia spre est.
- Refacerea, parţial pe noi fundaţii, a zidului de sud al incintei, caruia i se adaugă contraforturi la exterior.
- Adosarea a patru corpuri de zidărie cu utilitate sanitară: câte unul pe laturile de est şi de nord şi două pe latura de vest, toate în exteriorul incintei.
- Construirea unui paraclis în colţul de sud-est al incintei, azi dispărut, a cărui pisanie arată că şi "alalte case şi chili ce se văd" sunt "făcute de Serban-Cantacuzino" .
- Înlocuirea pardoselii din interiorul corpurilor de chilii de pe laturile de est şi de vest ale incintei are loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, aşa după curo ne indică o monedă descoperită în stratul-suport de argilă al amenajării. Şi de această dată este folosită cărămida.

După mai bine de un secol de la importantele lucrări de construcţie şi refacere efectuate de Şerban Cantacuzino, ansamblul mănăstirii de la Comana se afla într-o stare avansată de degradare, consecinţă a campaniilor militare desfăşurate în jurul ei la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a cutremurului înregistrat în primii ani ai secolului al XIX-lea dar şi a lipsei de grijă arătată de călugării greci faţa de aşezământ. Cu toate daniile acordate mănăstirii de către domnitorii fanarioţi vederea unor reparaţii, spaţiul locuibil se restrânge întrucât se renunţă la corpurile de clădiri de pe laturile de est şi de sud ale incintei, fapt explicabil şi prin numărul redus de călugări existent în raport cu acela din secolul al XVII-lea.

- Zidul de sud al incintei prezintă probleme de stabilitate, motiv pentru care la interior sunt amplasate două contraforturi.
- Alipită de zid dar în exteriorul incintei se adosează o nouă construcţie cu destinaţie gospodărească - azi dispărută - mult redusă ca suprafaţă în raport cu cele anterioare.
- Zidul de vest al incintei este consolidat şi el cu ajutorul unor contraforturi plasate la exterior.
- Pardoseala de cărămizi din interiorul bisericii este înlocuită cu una din plăci de piatră de formă neregulată, în cadrul căreia sunt utilizate şi fragmente din lespezile de mormânt, dovadă a lipsei totale de repsect faţă de mormintele ctitorilor şi a urmaşilor lor. Monedele descoperite pe suportul de mortar al acestei pardoseli au oferit posibilitatea datării ei în primele două decenii ale secolului al XIX-lea .
- Ultimele transformări, petrecute la mijlocul secolului al XIX-lea, îşi pun amprenta şi asupra bisericii ca urmare a demantelării şi refacerii altarului şi naosului. Demantelarea efectuată până la nivelul pardoselii de piatră este urmată de supralărgirea absidelor altarului şi a naosului care acum sunt poligonale la exterior şi semicirculare la interior. Tot acum se desfiinţează zidul despărţitor dintre naos şi pronaos şi are loc supraînălţarea ferestrelor şi a uşii pronaosului precum şi obturarea ferestrelor din registrul superior al faţadelor ca urmare a ridicării cotei de nivel a pardoselii cu 0,87 m faţă de cea iniţială. La rândul său, pridvorul este refăcut din temelii.
În final, interiorul bisericii va fi decorat cu o nouă pictură murală. Da nu numai biserica ci şi restul ansamblului cunoaşte noi modificări ca urmare a renunţării la unele componente şi a înlocuirii lor cu altele noi, diferite ca amplasament şi arhitectură. Este vorba de:

- Dărâmarea turnurilor din colţurile de nord-est, sud-est şi sud-vest ale incintei şi a turnului de intrare cu clopotniţă. Acesta din urmă a fost demantelat până la nivel de fundaţie şi înlocuit cu cel actual, ridicat pe alte fundaţii. Tot acum se efectuează reparaţii şi completări în colţul de sud-vest al zidului de incintă care este refăcut complet. Tot în această zonă se va prelungi spre sud corpul de vest al chiliilor.
- La nivelul parterului corpului de chilii de pe latura de vest, ca urmare a practicării unor uşi ce permiteau accesul direct din portic în fiecare chilie, dispare funcţia de încăperi de trecere a vestibulelor, acestea devenind încăperi locuibile cu atât mai mult cu cât într-o etapă anterioară se renunţase la corpul de chilii de pe latura de est.
- La nivelul etajului corpului de chilii de pe latura de vest, în vederea obţinerii unor încăperi mai mari, se renunţă la unele ziduri despărţitoare şi implicit la sistemul de boltire, acesta fiind înlocuit cu un planşeu lucrat din grinzi de lemn. Aceste încăperi vor primi câte o fereastră ce corespundea spre galeria de acces. La rândul lor, vechile uşi şi ferestre vor fi redimensionate. Totodată, arcadele galeriei de acces sunt refăcute de la nivelul parapetului, pe pile pătrate, cu o mică bază din cărămidă.
- În turnul de nord-vest se refac planşeele de lemn iar ferestrele suferă uşoare modificări.