Manastirea Comana, situata în comuna Comana din judetul Giurgiu, a fost ctitorita de Vlad Tepes în anul 1461, ca o manastire-cetate, care însa s-a ruinat pâna la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost înaltata manastirea era odinioara o insula, în mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie. Râul Câlnistea, care curge în partea de rasarit a satului Comana, întâlneste în cale balta Comanei pe care o strabate si din care se desprinde în fata manastirii. În dreptul satului Comana, apa desface un brat care ocoleste ostrovul si se reîntoarce apoi la vechea matca.
Investigatiile întreprinse asupra primelor constructii la Comana, cât si studierea documentelor vremii, de catre mai multi cercetatori, precum Cezar Balliac, Grigore Ionescu, C.C.Giurescu, dar si din analizele arhitectilor însarcinati cu restaurarea si consolidarea zidurilor, releva faptul ca Manastirea Comana este ctitoria lui Vlad Tepes, datata de la jumatatea secolului al XV-lea. Un document din 27 septembrie 1461 emis de cancelaria lui Vlad Tepes mentiona "ca sa fie hotarul (manastirii) pâna unde se împreuna cu balta Comanei, drept în iezerul Câlnitei". Aceasta este prima data când toponimul Comana este folosit în mod oficial. Din aceasta perioada s-au descoperit urmele unei biserici de plan dreptunghiular (12 x 10m), care avea fundatie din caramida iar partea superioara din bârne. Interiorul bisericii era tencuit si pictat, gasindu-se urme de vopsea rosie si albastru închis. În jurul acestei bisericute erau chiliile manastirii. Sapaturile arheologice întreprinse între 1971-1972 au descoperit partial unele încaperi, dar fara a putea reconstitui chiar si numai grafic întregul ansamblu. Cu toate ca a fost ridicata în mare parte din material perisabil, aceasta biserica cu unele reparatii facute de unii domnitori a durat un secol si jumatate, ceea ce dovedeste, înca o data, siguranta ce i-o dadea pozitia naturala a terenului.
Cercetarile au stabilit ca necropola din preajma bisericutei a fost folosita în a doua jumatatea secolului al XV-lea si prima jumatate a secolului al XVI-lea, perioada ce cuprinde anii de domnie a mai multor domnitori de la Vlad Dracul la Neagoe Basarab, figura centrala în aceasta însiruire, prin dinamica domniei si lupta antiotomana, ramânând desigur Vlad Tepes, primul ctitor al manastirii Comana, recunoscuta ca parte a unui sistem gândit si realizat, nu numai ca locas de închinaciune, ci si pentru apararea tarii de catre acest însemnat domnitor al veacului al xv-lea.
